mi-e sete de tine mai tare ca ieri,
iar azi foamea setei succede,
arunc sentimente cum vechii boieri
doseau, sub caftane, monede.

remarc penitente poeme de lux
ce-mi cad la picioare angelic,
le-adun pentru data la care un flux
le-o duce spre tine, postbelic.

va ninge cu mere, ploua-va cu rom,
vom scoate pe drumuri negarea,
porni-vom apoi un alt, groaznic, pogrom:
ucidem, la noapte, uitarea.

eu am dezlegare la mers contratimp,
pierdut sunt cu tine-n decembre,
mai stai trei decenii, tu chiar mai ai timp,
apoi te conduc spre tenebre.

vom sta la lumina de ochi de rechin,
din ore secunde vom sparge,
spre ziua de ieri vom fugi clandestin,
cicloane vor rupe catarge.

voi prinde de tine, cu tremur banal,
doar clipele astea, antume,
mai fac prizonieri un vin vechi, un fanal,
iubirea va arde cutume.

nu am certitudini, opresc ce mi-e dat,
dar sunt substitut doctor faust,
iar tu, margareta, ai retransformat
chiar luna decembrie-n august.